Privind lucrări ale acestor maeștri, am întâlnit prima oară și cuvântul care le definește curentul artistic: zenga („imagine zen”, în japoneză), adică transpunerea în pictură și caligrafie a învățăturii budismului zen.
Ce este budismul zen? De la această întrebare, putem să pornim împreună într-o aventură culturală despre al cărei traseu și destinație știm că nu știm mai nimic. Și, dacă ar fi să ne menținem zen, ar trebui, de fapt, să nu ne întrebăm nimic, ci doar să tăcem.
Se povestește că un învățăcel (care făcea, ca și noi, primii pași, probabil) l-a rugat pe maestrul său cel mai inutil lucru din lume, să îi definească zen-ul într-o singură propoziție. Bătrânul i-a răspuns, nu ca profa noastră de mate când o întrebam de ce unu și cu unu fac doi, ci calm și complet: „Totul se schimbă“…
De mult n-am privit cu atâta uimire o operă de artă, cum am privit Marusankakushikaku a călugărului zen…
