„Plecam dimineața la ora șase de acasă… Selectam din hainele care erau în saci… le călcam și le aranjam… le aduceam la ora 10, când oamenii normali veneau în târg”, a explicat Cristian Onețiu.
Scopul nu era neapărat supraviețuirea, ci dobândirea autonomiei. Mama, învățătoare, tatăl militar – ambii i-au insuflat spiritul de „doer”, de om care face, nu doar stă pe gânduri. De la ei a preluat și obsesia pentru învățat, dar și lecția de a fi activ, chiar și la vârstă înaintată.
O altă lecție timpurie de leadership a venit din sport: la fotbal, a primit banderola de căpitan.
„Asta a fost o primă mare responsabilitate. Cred că m-a marcat mult”.
Sportul, explică Onețiu, i-a oferit disciplina și înțelegerea faptului că efortul nu garantează mereu victoria, dar impune consistență și reziliență. Aceste calități le-a transpus ulterior în business, unde rolul de lider este, de asemenea, o „banderolă”…
