Poate fiindcă nu sunt făcuți să stea prea mult în văzduh: atacați în mediul lor, aleg să scape cu fuga. Păunii sunt păsări cuminți, bucuroase să trăiască în captivitate. Explicația este simplă: își ajung lor însele, zboară în sinea lor. În aceasta constă vanitatea de care îi acuză cei care nu îi înțeleg. Împăunarea e zbor pe dinlăuntru, încrederea că se poate construi oricând o lume interioară ca refugiu.
Artiștii – niște păuni și ei – i-au privit dintotdeauna cu fascinație. S-au privit în nenumărații ochi de pe trena păunilor și se recunosc. Ei rămân pe tronul acestei lumi, când dinastiile se schimbă, precum în povestea maestrului zen…
… Odată, demult, poate chiar ieri, un maestru zen a ajuns la porțile unui palat. Lumina spirituală care îl aureola ca penajul unui păun a orbit gărzile. N-au îndrăznit să îl oprească. A intrat și a ajuns direct la poalele tronului. „Ce dorești?”, l-a…
