Radu Vasile, Diaconescu, Grindeanu, Ciucă și liderii USR

În ultimele zile, USR a arătat că încă mai are multe de învățat despre cum se comportă un partid în căutarea puterii. Însă istoria postdecembristă a arătat că la capitolul autosabotare, orice partid sau mare lider are potențial, în condițiile în care maxima lui Napoleon – „orice general are în ranița sa bastonul de mareșal” – a fost înțeleasă pe dos.

Țara cu doi premieri

Primul moment penibil al politicii românești a avut loc în 1999, când partidele CDR, în frunte cu PNȚCD, i-au retras sprijinul premierului Radu Vasile și mai mulți miniștri țărăniști din guvernul pe care îl conduceau și-au depus demisiile la Palatul Cotroceni pe 13 decembrie. Emil Constantinescu decide revocarea premierului, decizie contestată atât de Radu Vasile, dar și de opoziția din Parlament, în frunte cu Ion Iliescu. Singura cale a îndepărtării era demisia lui Vasile sau debarcarea prin moțiune de cenzură.

Concomitent, la București…